recriminare - explicat in DEX

recriminare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECRIMINÁRE, recriminări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recrimina și rezultatul ei; acuzație, insultă, injurie. – V. recrimina.

recriminare (Dicționar de neologisme, 1986)
RECRIMINÁRE s.f. Acuzație, mustrare ca răspuns la altă acuzație, la altă mustrare. [După fr. récrimination].

recriminare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recrimináre (livr.) (re-cri-) s. f., g.-d. art. recriminắrii; pl. recriminắri

recriminare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECRIMINÁRE, recriminări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recrimina și rezultatul ei; acuzație, insultă, injurie. — V. recrimina.