recrimina - explicat in DEX

recrimina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

recrimina (Dicționar de neologisme, 1986)
RECRIMINÁ vb. I. tr. (Liv.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa; a acuza. [< fr. récriminer].

recrimina (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECRIMINÁ vb. tr. a răspunde unor acuzații sau injurii prin altele; a reproșa; a acuza. (< fr. récriminer)

recrimina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recrimina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. — Din fr. récriminer.

recriminà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
recriminà v. a răspunde unor acuzări sau injurii.