recreere(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RECREÉRE s. f. v. recreare1.
recreere(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !recreére (odihnă) s. f., g.-d. art. recreérii; pl. recreeri
recreere(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RECREÉRE,recreeri, s. f. Acțiunea de a (se) recrea1 și rezultatul ei. [Pr.: -cre-e-. — Var.: recreáre s. f.] — V. recrea1.