recreațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECREAȚIÚNE s. f. v. recreație1.recreațiune (Dicționar de neologisme, 1986)RECREAȚIÚNE s.f. v.
recreație.
recreațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*recreațiúne f. (lat.
recreátio, -ónis. V.
creațiune). Repaus (odihnă) pin [!] care prinzĭ puterĭ:
a da recreațiune elevilor. Timpu acordat acestuĭ repaus:
eleviĭ îs la (saŭ
în)
recreațiune. Lucru care te recreĭază (care-țĭ place mult):
acest cîntec e o recreațiune. – Și
-áție și
-áre.recreațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)recreați(un)e f.
1. exercițiu plăcut ce odihnește de o muncă:
copiii trebuie să iea recreațiuni scurte și dese; 2. timp acordat acestui repaos.
recreațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECREAȚIÚNE s. f. v. recreație1.