reconversiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECONVERSIÚNE, reconversiuni, s. f. Schimbare în proporție de masă a obiectului activității unor întreprinderi sau a unor ramuri industriale ca urmare a trecerii lor de la producția de război la producția de pace. [
Pr.:
-si-u-] – Din
fr. reconversion.reconversiune (Dicționar de neologisme, 1986)RECONVERSIÚNE s.f. Adaptare a unor industrii sau a unor ramuri industriale la necesități noi (de pildă adaptarea industriei de război la producția de pace). [Pron.
-si-u-. / < fr.
reconversion].
reconversiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECONVERSIÚNE s. f. revenire a unor industrii sau ramuri industriale la condițiile economice anterioare. (< fr.
reconversion)
reconversiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reconversiúne (schimbare economică, tehnică)
(-si-u-) s. f.,
g.-d. art. reconversiúnii; pl. reconversiúnireconversiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECONVERSIÚNE, reconversiuni, s. f. 1. Schimbare a obiectului activității unor întreprinderi sau a unor ramuri industriale.
2. (în forma reconversie) Schimbare a profesiei, a activității din cauza unor condiții economice noi, a unor restructurări etc. [
Pr.: -
si-u. —
Var.:
reconvérsie s. f.] — Din
fr. reconversion.