recompensa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I.
Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din
fr. récompenser.recompensa (Dicționar de neologisme, 1986)RECOMPENSÁ vb. I. tr. A da o recompensă; a răsplăti. [P.i.
-sez. / < fr.
recompenser].
recompensa (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECOMPENSÁ vb. tr. a da o recompensă; a răsplăti. (< fr.
récompenser)
recompensa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recompensá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
recompenseázărecompensa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I.
Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. — Din
fr. récompenser.recompensà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)recompensà v. a da o recompensă, a răsplăti.