recepționer - explicat in DEX

recepționer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECEPȚIONÉR, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f. Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc.. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionnaire.

recepționer (Dicționar de neologisme, 1986)
RECEPȚIONÉR s.m. și f. 1. Persoană împuternicită să efectueze o recepție (1). 2. Persoană însărcinată cu primirea voiajorilor într-un hotel; recepționist. [Var. recepționar s.m.f. / cf. fr. réceptionnaire].

recepționer (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECEPȚIONÉR, -Ă s. m. f. 1. cel împuternicit să efectueze o recepție (1). 2. funcționar însărcinat cu primirea voiajorilor într-un hotel. (< fr. réceptionnaire)

recepționer (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
recepționer, recepționeri s. m. homosexual pasiv.

recepționer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recepționér (-ți-o-) s. m., pl. recepționéri

recepționer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECEPȚIONÉR, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f; Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). ♦ Persoană care întâmpină și repartizează în camere persoanele care solicită cazarea într-un hotel. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. réceptionnaire.