recepție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECÉPȚIE, recepții, s. f. 1. Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative și calitative. ♦ Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel, face repartizarea în camere a solicitatorilor etc.
2. (
Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie.
3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale).
4. (
înv.) Primire, întâmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. ◊
Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Din
fr. reception, lat. receptio.recepție (Dicționar de neologisme, 1986)RECÉPȚIE s.f. 1. Primire. ♦ Luare în primire a unui material sau a unei lucrări pe baza unor verificări calitative.
2. Prindere, captare de unde sonore sau electromagnetice.
3. Reuniune, banchet, primire cu caracter festiv. ◊
Discurs de recepție = discurs de primire, de admitere ca membru la Academie.
4. Serviciu de primire a voiajorilor într-un hotel. [Gen.
-iei, var.
recepțiune s.f. / cf. fr.
réception, lat.
receptio].
recepție (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECÉPȚIE s. f. I. 1. luare în primire a unui material, a unei lucrări pe baza unor verificări calitative; recepționare (1). 2. captare de unde sonore sau electromagnetice; recepționer (2). 3. proces neuropsihic constând în formarea unor imagini prin detectarea, captarea și codificarea la nivelul analizatorilor a informațiilor primite. II. 1. reuniune, banchet, primire cu caracter festiv. ♦ ~ diplomatică = reuniune organizată, în țara de reședință, de o misiune diplomatică cu ocazia sărbătoririi zilei naționale. 2. faptul de a primi un membru într-o societate (academică). ♦ discurs de ~ = discurs de admitere ca membru la Academie. 3. serviciu de primire și cazare a voiajorilor într-un hotel. (< fr.
réception, lat.
receptio)
recepție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recépție (-ți-e) s. f.,
art. recépția (-ți-a), g.-d. art. recépției; pl. recépții, art. recépțiile (-ți-i-)recepție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECÉPȚIE, recepții, s. f. 1. Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative și calitative. Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel, face repartizarea în camere a solicitatorilor etc.
2. (
Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie.
3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale).
4. (
înv.) Primire, întâmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. 5. Faptul de a primi sau de a fi primit ca membru într-o societate, într-un for științific (academic). ◊
Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. — Din
fr. réception, lat. receptio.