receptură - explicat in DEX

receptură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECEPTÚRĂ, recepturi, s. f. 1. Preparare a unui medicament după o rețetă; 2. Loc, secție într-o farmacie unde se prepară medicamentele prescrise într-o rețetă. – Din germ. Rezeptur.

receptură (Dicționar de neologisme, 1986)
RECEPTÚRĂ s.f. Lucrare a rețetelor; farmacografie. ♦ Loc într-o farmacie unde se prepară medicamentele prescrise. [< germ. Rezeptur].

receptură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECEPTÚRĂ s. f. 1. preparare în farmacie a medicamentelor după rețetă; locul unde se prepară aceste medicamente. 2. formulă de compoziție a unui material plastic. (< germ. Rezeptur)

receptură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*receptúră f., pl. ĭ (germ. rezeptur, adică „masa la care se primesc rețetele”). Tejgheaŭa farmacistuluĭ. V. tejghea.

receptură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
receptúră s. f., g.-d. art. receptúrii; pl. receptúri

receptură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECEPTÚRĂ, recepturi, s. f. 1. Preparare a unui medicament după o rețetă. 2. Loc, secție într-o farmacie unde se prepară medicamentele prescrise într-o rețetă. — Din germ. Rezeptur.