receptivitate - explicat in DEX

receptivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECEPTIVITÁTE, s. f. Însușirea de a fi receptiv; predispoziție de a primi cu ușurință impresii sau influențe din afară. ♦ Capacitatea unui substrat biologic de a suferi influența unui agent exterior. ♦ (Med.) Predispoziție a organismului de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă), ca urmare a scăderii mijloacelor sale de apărare. – Din fr. réceptivité.

receptivitate (Dicționar de neologisme, 1986)
RECEPTIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi receptiv. ♦ (Med.) Predispoziție la anumite boli. [Cf. fr. réceptivité].

receptivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECEPTIVITÁTE s. f. însușirea de a fi receptiv. ◊ predispoziție, lipsă de rezistență la anumite boli. (< fr. réceptivité)

receptivitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*receptivitáte f. (d. receptiv). Calitatea de a fi receptiv, de a putea primi impresiunile: receptivitatea copiilor. Med. Defectu de a te molipsi ușor: reaŭa igienă mărește receptivitatea organizmuluĭ [!].

receptivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
receptivitáte s. f., g.-d. art. receptivitắții

receptivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECEPTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi receptiv; predispoziție de a primi cu ușurință impresii sau influențe din afară. ♦ Capacitatea unui substrat biologic de a suferi influența unui agent exterior. ♦ (Med.) Predispoziție a organismului de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă), ca urmare a scăderii mijloacelor sale de apărare. — Din fr. réceptivité.