recepționer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECEPȚIONÉR, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și
f. Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc.. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. réceptionnaire.