receptare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECEPTÁRE, receptări, s. f. Acțiunea de
a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare, recepționare. –
V. recepta.receptare (Dicționar de neologisme, 1986)RECEPTÁRE s.f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare; primire. [<
recepta].
receptare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)receptáre s. f.,
g.-d. art. receptắrii; pl. receptắrireceptare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECEPTÁRE, receptări, s. f. Acțiunea de
a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare, recepționare. —
V. recepta.