rece (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÉCE, reci, adj. 1. Care are o temperatură (mai) scăzută față de o limită dată, față de un mediu oarecare sau față de căldura corpului omenesc; lipsit de căldură; care dă senzația de frig, care aduce frig. ◊
Climă rece = climă polară;
p. ext. clima regiunilor situate în apropierea cercului polar, unde temperatura nu depășește, de obicei, 10°C.
Abces rece = abces fără caracter inflamator. ♦ (Substantivat,
n. sg.) Temperatură scăzută, răceală, frig. ◊
Loc. adv. La rece =
a) la o temperatură scăzută, în jurul lui 0°C;
b) la temperatura normală, fără a încălzi;
c) fig. neinfluențat de sentimente, nepărtinitor, obiectiv. ♦
Fig. Care înfioară, care înfrigurează. ◊
Expr. (Substantivat)
A-i trece (cuiva)
rece prin inimă (sau
prin spate) = a se înfiora. ♦ (Despre hrană) Care și-a pierdut căldura; răcit; care se compune din alimente neîncălzite; care se consumă fără a fi în prealabil încălzit. ♦ (Despre produse de panificație, în special despre pâine) Care nu e proaspăt; vechi, uscat. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care nu ține cald. ♦ (Despre oameni,
p. ext. despre organele sau membrele lor) Cu temperatura scăzută sub nivelul normal;
p. ext. înțepenit (de frig, de emoție). ◊
Expr. A(-i) fi (cuiva)
inima rece = a-i fi mereu teamă.
(Cu) sânge rece = (cu) calm, (cu) prezență de spirit. ♦ Care și-a pierdut sau e lipsit de căldura animală; inert, neînsuflețit, țeapăn.
2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de căldură sufletească; insensibil, indiferent; neprietenos, distant. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă ostilitate, indiferență, lipsă de sensibilitate. ♦ Nepăsător, impasibil, imperturbabil. ♦ (Despre gândire, idei, noțiuni etc.; adesea
peior.) Cu caracter obiectiv, bazat numai pe elemente logice. ♦ (Despre o încăpere) Neprietenos, neospitalier, străin. –
Lat. recens „proaspăt, recent”.
rece (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)réce adj. – Lipsit de căldură, înghețat. –
Var. Mold. răce. Mr. (a)rațe, megl. rați, istr. rǫce. Lat. rĕcens (Densusianu,
Hlr., 196; Pușcariu 1454; REW 7109), probabil redus la *
rĕces (Tiktin),
cf. it.,
port. recente, v. fr. roisent, sp. recién. –
Der. reci, s. f. pl. (
Trans., gelatină de carne, galantină);
răci, vb. (a face să fie rece; a răcori; a căpăta o răceală, a provoca o răceală);
răceală, s. f. (răcoare, frig; indiferență; răcire; gripă);
răcitoare, s. f. (ghețar, frigider);
răcitor, s. n. (frigider);
răcitură, s. f. (galantină; hrană rece). –
Cf. răcoare.rece (Dicționar de argou al limbii române, 2007)rece s. m. sg. (deț.) închisoare.
rece (Dicționaru limbii românești, 1939)réce adj. (din nom. lat.
récens, gen.
-ántis, recent, proaspăt, ca și
jude, oaspe, șerpe; it. pg.
recente, vfr.
roisant, sp.
reciente. V.
răcesc, răcoare). Lipsit de căldură, care produce sensațiune [!] de frig, care te face să te strîngĭ, să te îmbracĭ gros:
aer, apă, timp, vînt rece; rece ca gheața, mînĭ [!] recĭ. Fig. Indiferent, flegmatic, nepăsător:
o privire, o primire rece; om rece. Pîne [!] rece (vest), pîne uscată, pîne veche, nu proaspătă. S. n. (după vsl.
studŭ).
L. V. Rușine. Adv. Cu indiferență:
a primi rece. – În est
răce. V.
cald.rece (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)réce adj. m.,
f. réce; pl. m. și
f. recirece (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rece a.
1. care nu e cald:
vreme rece; 2. proaspăt:
apă rece; 3. înghețat:
vânt rece; 4. fig. flegmatic, indiferent:
o privire rece; 5. pl. răcitură, piftie. [Lat. RECENS, proaspăt].
rece (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÉCE, reci, adj. 1. Care are o temperatură (mai) scăzută față de o limită dată, față de un mediu oarecare sau față de căldura corpului omenesc; lipsit de căldură; care dă senzația de frig, care aduce frig. ◊
Climă rece = climă polară;
p. ext. clima regiunilor situate în apropierea cercului polar, unde temperatura nu depășește, de obicei, 10°C.
Abces rece = abces fără caracter inflamator. ♦ (Substantivat,
n. sg.) Temperatură scăzută, răceală, frig. ◊
Loc. adv. La rece =
a) la o temperatură scăzută, în jurul lui 0°C;
b) la temperatura normală, fără a încălzi;
c) fig. neinfluențat de sentimente, nepărtinitor, obiectiv. ♦
Fig. Care înfioară, care înfrigurează. ◊
Expr. (Substantivat)
A-i trece (cuiva)
rece prin inimă (sau
prin spate) = a se înfiora. ♦ (Despre hrană) Care și-a pierdut căldura; răcit; care se compune din alimente neîncălzite; care se consumă fără a fi în prealabil încălzit. ♦ (Despre produse de panificație, în special despre pâine) Care nu e proaspăt; vechi, uscat. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care nu ține cald. ♦ (Despre oameni,
p. ext. despre organele sau membrele lor) Cu temperatura scăzută sub nivelul normal;
p. ext. înțepenit (de frig, de emoție). ◊
Expr. A(-i) fi (cuiva)
inima rece = a-i fi mereu teamă. (Cu) sânge rece = (cu) calm, (cu) prezență de spirit. ♦ Care și-a pierdut sau e lipsit de căldura animală; inert, neînsuflețit, țeapăn.
2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de căldură sufletească; insensibil, indiferent; neprietenos, distant. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă ostilitate, indiferență, lipsă de sensi¬bilitate. Nepăsător, impasibil, imperturbabil. ♦ (Despre gândire, idei, noțiuni etc.; adesea
peior.) Cu caracter obiectiv, bazat numai pe elemente logice. ♦ (Despre o încăpere) Neprietenos, neospitalier, străin. —
Lat. recens „proaspăt, recent”.