reapărea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REAPĂREÁ, reapár, vb. II.
Intranz. A apărea din nou. [
Pr.:
re-a-] –
Re1- +
apărea. Cf. fr. réapparaître.reapărea (Dicționar de neologisme, 1986)REAPĂREÁ vb. II. intr. A apărea din nou. [P.i.
reapár. / după fr.
réapparaitre].
reapărea (Marele dicționar de neologisme, 2000)REAPĂREÁ vb. intr. 1. a apărea din nou. 2. a se retipări. (după fr.
réapparaître)
reapărea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reapăreá (a ~) (re-a-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. reapár, 2
sg. reapári, 1
pl. reapărém; conj. prez. 3
să reapáră; ger. reapărấnd; part. reapărútreapărea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REAPĂREÁ, reapár, vb. II.
Intranz. A apărea din nou. [
Pr.:
re-a-] —
Pref. re- + apărea.
Cf. fr. réapparaître.