reaprindere(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REAPRÍNDERE,reaprinderi, s. f. Acțiunea de a reaprinde și rezultatul ei; fig. reluare, reîncepere. [Pr.: re-a-] – V. reaprinde.
reaprindere(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) reapríndere(re-a-prin-) s. f., g.-d. art. reaprínderii; pl. reaprínderi
reaprindere(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REAPRINDÉRE,reaprinderi, s. f. Acțiunea de a reaprinde și rezultatul ei; fig. reluare, reîncepere. [Pr.: re-a-] — V. reaprinde.