reanimare - explicat in DEX

reanimare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Procedeu terapeutic folosit în vederea restabilirii funcțiunilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.

reanimare (Dicționar de neologisme, 1986)
REANIMÁRE s.f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei; (spec.) acțiunea de a readuce la viață un bolnav cu ajutorul unor mijloace speciale; resuscitare. [< reanima].

reanimare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REANIMÁRE s. f. acțiunea de a reanima; ansamblu de măsuri terapeutice pentru restabilirea funcțiilor vitale ale organismului. (< reanima)

reanimare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reanimáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reanimắrii; pl. reanimắri

reanimare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Ansamblul măsurilor de urgență folosite în vederea restabilirii funcțiilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] — V. reanima.