reanima - explicat in DEX

reanima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REANIMÁ, reaním, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + anima (după fr. réanimer).

reanima (Dicționar de neologisme, 1986)
REANIMÁ vb. I. tr. (Adesea fig.) A aduce din nou la viață, a reînsufleți; a resuscita. [Pron. re-a-. / cf. fr. réanimer, it. rianimare].

reanima (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REANIMÁ vb. tr. a readuce la viață, a reînsufleți; a resuscita. (< fr. réanimer)

reanima (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reanimá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanímă/reanimeáză

reanima (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REANIMÁ, reaním, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-. — Prez. ind. și: reanimez] — Pref. re- + anima (după fr. réanimer).