reangajare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REANGAJÁRE, reangajări, s. f. Acțiunea de
a (se) reangaja și rezultatul ei. [
Pr.:
re-an-] –
V. reangaja.reangajare (Dicționar de neologisme, 1986)REANGAJÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reangaja și rezultatul ei. ♦ (
În vechea armată) Act de rămânere în cadrele active ale armatei ale unor grade inferioare (sergenți), care primeau primul grad de subofițer. [<
reangaja].
reangajare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reangajáre (re-an-) s. f.,
g.-d. art. reangajắrii; pl. reangajắrireangajare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REANGAJÁRE, reangajări, s. f. Acțiunea de
a (se) reangaja și rezultatul ei. [
Pr.:
re-an-] —
V. reangaja.