realizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REALIZÁRE, realizări, s. f. 1. Acțiunea de
a (se) realiza și rezultatul ei; îndeplinire, înfăptuire.
2. Lucru realizat. ♦ Creație. [
Pr.:
re-a-] –
V. realiza.realizare (Dicționar de neologisme, 1986)REALIZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) realiza și rezultatul ei; înfăptuire.
2. Lucru realizat.
3. Reușită, succes. ♦ Creație. [<
realiza].
realizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)REALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) realiza. 2. lucru realizat. ◊ creație, operă de artă, științifică etc. 3. reușită, succes. (< realiza)
realizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)realizáre (re-a-) s. f.,
g.-d. art. realizắrii; pl. realizắrirealizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REALIZARE, realizări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) realiza și rezultatul ei; îndeplinire, înfăptuire.
2. Lucru realizat. ♦ Creație. [
Pr.:
re-a-] —
V. realiza.