reacționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REACȚIONÁ, reacționez, vb. I.
Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [
Pr.:
re-ac-ți-o-na] – Din
fr. réactionner.reacționa (Dicționar de neologisme, 1986)REACȚIONÁ vb. I. intr. A răspunde la o acțiune sau la o excitare exterioară într-un anumit fel. ♦ A lua atitudine; a riposta. [Pron.
re-ac-ți-o-. / <
reacție +
-ona, după fr.
réagir, it.
reagire].
reacționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)REACȚIONÁ vb. intr. a răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ◊ a lua atitudine; a riposta. (< fr.
réactionner)
reacționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb.,
ind. prez. 3
reacționeázăreacționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REACȚIONÁ, reacționez, vb. I.
Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replică; a riposta. [
Pr.:
re-ac-ți-o-] — Din
fr. réactionner.