reacție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REÁCȚIE, reacții, s. f. I. 1. Faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva.
2. (
Biol.) Fenomen nemijlocit prin care materia vie răspunde acțiunii unui excitant (venit din interior sau din afară).
3. (
Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice, în urma căruia se formează substanțe noi, cu proprietăți diferite de ale celor inițiale.
4. (
Fiz.; în sintagma)
Reacție nucleară v. nuclear. 5. (
Fiz.) Forță (sau cuplu de forțe) exercitată de un sistem de corpuri asupra altui sistem de corpuri, în momentul în care ultimul exercită asupra primului o forță (sau un cuplu de forțe) care se consideră ca acțiune. ◊ (
Astron.)
Reacție gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. ◊ (
Tehn.)
Reacțiunea indusului = totalitatea fenomenelor datorate câmpului magnetic produs de indus la funcționarea în sarcină a unei mașini electrice.
II. (În forma
reacțiune) Împotrivire politică și economică a claselor în declin față de orice manifestare a progresului social;
p. ext. totalitatea celor care susțin această împotrivire și vor restaurarea orânduirii vechi. [
Pr.:
re-ac-. –
Var.:
reacțiúne s. f.] – Din
fr. réaction.