reacordare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REACORDÁRE,reacordări, s. f. Acțiunea de a reacorda. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.
reacordare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REACORDÁRE,reacordări, s. f. Acțiunea de a reacorda. [Pr.: re-a-] — V. reacorda.