reacorda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REACORDÁ, (
1)
reacórd, (
2)
reacordez, vb. I.
Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva.
2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [
Pr.:
re-a-] –
Re1- +
acorda.reacorda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*reacordá1 (a ~) (a da din nou)
(re-a-) vb.,
ind. prez. 3
reacórdăreacorda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*reacordá2 (a ~) (a regla din nou)
(re-a-) vb.,
ind. prez. 3
reacordeázăreacorda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REACORDÁ, (
1)
reacórd, (
2)
reacordez, vb. I.
Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva.
2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [
Pr.:
re-a-] — Pref -
re- +
acorda.