reacoperi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REACOPERÍ, reacópăr, vb. IV.
Tranz. A acoperi ceva din nou, a acoperi ceva la loc (după ce a fost descoperit). [
Pr.:
re-a-] –
Re1- +
acoperi.reacoperi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reacoperí (a ~) (re-a-) vb.,
ind. prez. 1
sg. reacópăr, 3
reacóperă, imperf. 3
sg. reacopereá; conj. prez. 3
să reacóperereacoperi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REACOPERÍ, reacópăr, vb. IV.
Tranz. A acoperi ceva din nou, a acoperi ceva la loc (după ce a fost descoperit). [
Pr.:
re-a-] —
Pref. re- +
acoperi.