reabordare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REABORDÁRE,reabordări, s. f. Acțiunea de a reaborda. [Pr.: re-a-] – V. reaborda.
reabordare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REABORDÁRE,reabordări, s. f. Acțiunea de a reaborda. [Pr.: re-a-] — V. reaborda.