reabonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REABONÁRE, reabonări, s. f. Acțiunea de
a se reabona și rezultatul ei. [
Pr.:
re-a-] –
V. reabona.reabonare (Dicționar de neologisme, 1986)REABONÁRE s.f. Acțiunea de a se reabona. [<
reabona].
reabonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REABONÁRE, reabonări, s. f. Acțiunea de
a se reabona și rezultatul ei. [
Pr.: re-a-] —
V. reabona.