reabona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REABONÁ, reabonez, vb. I.
Refl. A se abona din nou. [
Pr.:
re-a-] –
Re1- +
abona. Cf. fr. réabonner.reabona (Dicționar de neologisme, 1986)REABONÁ vb. I. refl. A se abona din nou. [Pron.
re-a-. / cf. fr.
réabonner].
reabona (Marele dicționar de neologisme, 2000)REABONÁ vb. refl. a se abona din nou. (< fr.
réabonner)
reabona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reaboná (a ~) (re-a-) vb.,
ind. prez. 3
reaboneázăreabona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REABONÁ, reabonez, vb. I.
Refl. A se abona din nou. [
Pr.: re-a-] —
Pref. re- +
abona. Cf. fr. réabonner.