reabilita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REABILITÁ, reabilitez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit.
2. Tranz. (
Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [
Pr.:
re-a-] – Din
fr. réhabiliter.reabilita (Dicționar de neologisme, 1986)REABILITÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-și) restabili prestigiul știrbit.
2. tr. A repune, a reintegra pe cineva în drepturile pierdute (printr-o condamnare).
3. tr. A readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice. [Pron.
re-a-. / < fr.
réhabiliter].
reabilita (Marele dicționar de neologisme, 2000)REABILITÁ vb. I. tr., refl. a(-și) restabili buna reputație, onoarea, prestigiul știrbit. II. tr. (jur.) 1. a face o reabilitare (3). 2. a readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice. III. refl. (arg.; despre elevi) a-și îndrepta situația școlară, obținând o notă bună, după note insuficiente. (< fr.
réhabiliter)
reabilita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reabilitá (a ~) (re-a-) vb.,
ind. prez. 3
reabiliteázăreabilita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REABILITÁ, reabilitez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit.
2. Tranz. (
Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [
Pr.:
re-a-] — Din
fr. réhabiliter.reabilità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reabilità v.
1. a restabili pe cineva în toate drepturile, prerogativele, ce le pierduse:
a reabilita memoria unui condamnat; 2. a recăpăta stima publică:
s’a reabilitat.