reședință - explicat in DEX

reședință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REȘEDÍNȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință).

reședință (Dicționar de neologisme, 1986)
REȘEDÍNȚĂ s.f. Sediu, loc unde este instalată o autoritate sau o persoană oficială; localitate, clădire unde se află acest sediu. [Cf. fr. résidence, it. residenza].

reședință (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REȘEDINȚĂ s. f. sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale; localitate, clădire unde se află acest sediu; rezidență. ◊ locul în care locuiește temporar cineva. (după fr. résidence)

reședință (Dicționaru limbii românești, 1939)
*reședínță, V. rezidență.

reședință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reședínță s. f., g.-d. art. reședínței; pl. reședínțe

reședință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reședință f. V. rezidență.

reședință (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REȘEDÍNȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acestșediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. — Din fr. résidence (după ședință).