reșcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÉȘCĂ, reșce, s. f. Unealtă de pescuit în formă de sac, confecționată din plasă și purtată de pescari în două bărci, folosită la adâncimi mari. –
Et. nec.reșcă (Dicționaru limbii românești, 1939)réșcă, V.
areșcă.reșcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)réșcă s. f.,
g.-d. art. réșcei; pl. réșcereșcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÉȘCĂ, reșce, s. f. Unealtă de pescuit în formă de sac, confecționată din plasă și purtată de pescarii din două bărci, folosită pentru adâncimi mari. —
Et. nec.