raționalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAȚIONALÍSM s. n. 1. Curent în teoria cunoașterii, care consideră rațiunea ca singurul izvor al cunoașterii autentice și certe.
2. Încredere în capacitatea rațiunii de a cunoaște realitatea. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. rationalisme.raționalism (Dicționar de neologisme, 1986)RAȚIONALÍSM s.n. 1. Încredere în rațiune, în capacitatea acesteia de a cunoaște realitatea.
2. Concepție în teoria cunoașterii care consideră rațiunea drept unic izvor al cunoașterii, afirmând că necesitatea și universalitatea nu pot fi deduse din experiență, prin generalizarea ei, ci numai din rațiune, unde există independent de experiență, aprioric. [Cf. fr.
rationalisme].
raționalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)RAȚIONALÍSM s. n. 1. încredere în rațiune, în capacitatea acesteia de a cunoaște realitatea. 2. concepție potrivit căreia rațiunea ar fi unicul izvor al cunoașterii autentice și certe. (< fr.
rationalisme)
raționalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)raționalísm (-ți-o-) s. n.raționalism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RAȚIONALÍSM (‹
fr.)
s. n. (
FILOZ.) Doctrinele filozofilor din
sec. 17-18 (Descartes, Spinoza, Leibniz) care au susținut posibilitatea dobândirii și justificării cunoașterii exclusiv prin rațiune sub forma unui sistem deductiv unic; opus
empirismului. ◊
P. ext. Orice doctrină în care este preferată rațiunea în detrimentul simțurilor (Parmenide, Platon, Kant ș.a.) sau rațiunea ca opusă credinței (incluzând empiriștii).
raționalism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)raționalism n. sistemă filozofică ce nu recunoaște, în materie de credință, decât ceeace rațiunea însăș poate descoperi.
raționalism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAȚIONALÍSM s. n. 1. Denumire dată doctrinelor filosofice care susțin posibilitatea dobândirii și justificării cunoașterii exclusiv prin rațiune.
2. Încredere în capacitatea rațiunii de a cunoaște realitatea. [
Pr.: -
ți-o-] — Din
fr. rationalisme.