rațional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAȚIONÁL, -Ă, raționali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu principiile și cerințele rațiunii; care poate fi conceput cu ajutorul rațiunii. ♦ (În filozofia raționalistă) Izvorât sau dedus din rațiune, considerat ca independent de experiență și anterior acesteia.
2. (Despre oameni) Cumpănit, chibzuit, cu judecată, cu rațiune.
3. (Adesea adverbial) Care se face cu judecată, cu măsură, cu respectarea unor principii sistematice, metodice.
4. (
Mat.; în sintagmele)
Număr rațional = nume dat unei clase de numere din care fac parte numerele întregi și fracționare, pozitive și negative, precum și numărul zero, și care pot fi exprimate printr-un raport între două numere întregi.
Expresie rațională = expresie algebrică care nu conține extrageri de radical asupra necunoscutei.
5. (
Fiz.; în sintagma)
Mecanică rațională = mecanică teoretică. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. rationnel, lat. rationalis.rațional (Dicționar de neologisme, 1986)RAȚIONÁL, -Ă adj. 1. Potrivit rațiunii; logic; (
despre oameni) înzestrat cu rațiune; cuminte.
2. Făcut cu judecată, cu măsură; sistematic, metodic.
3. (
Mat.)
Număr rațional = număr egal cu câtul a două numere întregi;
funcție rațională = funcție exprimată prin raportul a două polinoame de una sau de mai multe variabile independente. [Cf. fr.
rationnel, it.
razionale, lat.
rationalis].
rațional (Marele dicționar de neologisme, 2000)RAȚIONÁL, -Ă adj. 1. potrivit rațiunii; dedus prin raționament; logic. 2. (despre oameni) înzestrat cu rațiune; cuminte. 3. (și adv.) făcut cu judecată, cu măsură; sistematic, metodic. 4. (mat.) număr ~ = număr egal cu câtul a două numere întregi; funcție ~ă = funcție exprimată prin raportul a două polinoame de una sau de mai multe variabile independente. (< fr.
rationnel, lat.
rationalis)
rațional (Dicționaru limbii românești, 1939)*raționál, -ă adj. (lat.
rationalis). Dotat cu rațiune:
omu e un animal rațional. Derivat din rațiune, conform rațiuniĭ:
certitudine, metodă, deducțiune rațională. Conform rațiuniĭ, admisibil, convenabil:
cerere rațională. Dedus din rațiune (în opoz. cu
experimental):
mecanica rațională. Astr. Orizont rațional, mare cerc al sfereĭ cereștĭ al căruĭ plan e perpendicular pe verticala loculuĭ de observațiune.
Mat. Număr rațional, număr al căruĭ raport cu unitatea se poate exprima pintr´un [!] număr.
Cantitate algebrică rațională, aceĭa care nu conține indicațiunea nicĭ uneĭ rădăcinĭ de extras. Adv. În mod rațional:
a vorbi rațional.rațional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)raționál (-ți-o-) adj. m.,
pl. raționáli; f. raționálă, pl. raționálerațional (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rațional a.
1. ce nu se poate concepe decât prin rațiune;
2. fundat pe raționament:
metodă rațională.rațional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAȚIONÁL, -Ă, raționali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu principiile și cerințele rațiunii; care poate fi conceput cu ajutorul rațiunii. ♦ (în filozofia raționalistă) Izvorât sau dedus din rațiune, considerat ca independent de experiență și anterior acesteia.
2. (Despre oameni) Cumpănit, chibzuit, cu judecată, cu rațiune.
3. (Adesea adverbial) Care se face cu judecată, cu măsură, cu respectarea unor principii sistematice, metodice.
4. (
Mat.; în sintagmele)
Număr rațional = nume dat unei clase de numere din care fac parte numerele întregi și fracționare, pozitive și negative, precum și numărul zero, și care pot fi exprimate printr-un raport între două numere întregi.
Expresie rațională = expresie algebrică care nu conține extrageri de radical asupra necunoscutei.
5. (
Fiz.; în sintagma)
Mecanică rațională = mecanică teoretică. [
Pr.: -
ți-o-] — Din
fr. rationnel, lat. rationalis.