raționabil - explicat in DEX

raționabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RAȚIONÁBIL, -Ă, raționabili, -e, adj. Care are o judecată sau o comportare rațională. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. rationabilis.

raționabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RAȚIONÁBIL, -Ă adj. care are judecată, o comportare rațională. (< lat. rationabilis)

raționabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*raționábil, -ă adj. (lat. rationabilis, fr. raisonnable). Rațional, dotat cu rațiune: omu e un animal raționabil. Conform rațiuniĭ, admisibil, convenabil: pretențiune raționabilă, preț raționabil. Adv. În mod rațional. – Uniĭ zic rezonabil, după fr. Cel maĭ bine e a zice rațional, care e maĭ propriŭ de cît [!] raționabil.

raționabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
raționábil (-ți-o-) adj. m., pl. raționábili; f. raționábilă, pl. raționábile

raționabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
raționabil a. 1. înzestrat cu rațiune: omul e o ființă raționabilă; 2. conform rațiunii: pretențiune raționabilă; 3. suficient, convenabil: preț raționabil.

raționabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RAȚIONÁBIL, -Ă, raționabili, -e, adj. Care are o judecată sau o comportare rațională. [Pr.: -ți-o-] — Din lat. rationabilis.