răzuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva.
2. Daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn.
3. Unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel. –
Răzui +
suf. -uș.