răzuitoare (Dicționaru limbii românești, 1939)răzuitoare f., pl.
orĭ (d.
răzuĭesc). Lamă de fer [!] fixată la intrarea caseĭ ca să-țĭ răzuĭeștĭ tălpile cînd îs pline de noroĭ. Unealtă mobilă de răzuit peile [!], lespezile acoperite de gheață ș. a. V.
raz 1, răzătoare, foșalăŭ.