răzor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZÓR1, răzoare, s. n. 1. Fâșie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar și potecă între două ogoare; hat.
2. Loc arat; ogor.
3. Strat de flori sau de legume în grădini; brazdă.
4. Cărăruie (într-o grădină). – Din
bg. razor.