raznocinți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAZNOCÍNȚI s. m. pl. Nume dat în Rusia, începând din
sec. XVIII, intelectualității ridicate din rândurile funcționărimii, micii burghezii, negustorimii și țărănimii, care a avut un rol important în mișcarea revoluționară și în dezvoltarea științei și culturii. – Din
rus. raznocinți.