razna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÁZNA adv. 1. (Pe lângă verbe de mișcare) Fără să știe încotro se duce, neținând seama de drum, de direcție; la întâmplare. ◊
Expr. A o lua razna =
a) a pleca la întâmplare, fără țintă;
b) fig. a apuca pe o cale greșită, a proceda în mod nejudecat; a decădea.
2. La o parte, la o oarecare distanță de...; departe. – Din
sl. razĩno.razna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rázna adv.razna (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)razna adv. încoace și încolo:
tot umblă razna pe drumuri de geaba.PANN. [Rus. RAZNYĬ, desperecheat].
razna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÁZNA adv. 1. (Pe lângă verbe de mișcare) Fără să știe încotro se duce, neținând seama de drum, de direcție; la întâmplare. ◊
Expr. A o lua razna =
a) a pleca la întâmplare, fără țintă;
b) fig. a apuca pe o cale greșită, a proceda în mod nejudecat; a decădea.
2. La o parte, la o oarecare distanță de...; departe. — Din
sl. razĭno.