razie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÁZIE, razii, s. f. Control inopinat al populației dintr-o anumită rază teritorială, făcut de organele poliției, având drept scop descoperirea unor infractori, a unor contravenienți etc. – Din
fr.,
it. razzia, germ. Razzia.razie (Dicționar de neologisme, 1986)RÁZIE s.f. Control inopinat făcut de organele ordinii publice pentru descoperirea infractorilor. [Gen.
-iei. / < fr., it.
razzia, germ.
Razzia, cf. ar.
rhazia – incursiune].
razie (Marele dicționar de neologisme, 2000)RÁZIE s. f. control inopinat al populației dintr-un anumit sector teritorial făcut de organele ordinii publice pentru descoperirea infractorilor. (< fr., it.
razzia, germ.
Razzia)
razie (Dicționaru limbii românești, 1939)*rázie f. (fr.
razzia, it.
razzia, d. ar.
rhaziat). Invaziune p. a prăda. Raĭtă p. a prinde hoțĭ și asasinĭ saŭ contraveniențĭ:
poliția a făcut o razie pin [!] mahalale. V.
ceambur.razie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rázie (-zi-e) s. f.,
art. rázia (-zi-a), g.-d. art. ráziei; pl. rázii, art. ráziile (-zi-i-)razie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAZIE, razii, s. f. Control inopinat al populației dintr-o anumită rază teritorială, făcut de organele poliției, având drept scop descoperirea unor infractori, a unor contravenienți etc. — Din
fr.,
it. razzia, germ. Razzia.