răzeș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZÉȘ, răzeși, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Țăran liber, organizat în obști, care stăpânea în comun pământul satului de care aparținea, dar lucra independent (împreună cu familia) lotul agricol repartizat; moșnean;
p. gener. țăran liber, posesor de pământ. – Din
magh. részes.