războinic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZBÓINIC, -Ă, războinici, -ce, s. m.,
adj. 1. S. m. Luptător, ostaș care ia parte la un război
1.
2. Adj. Care ține de război
1, privitor la război
1, de război
1.
3. Adj. Căruia îi place lupta; bătăios. – Din
sl. razbojnikŭ.