răzbi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZBÍ, răzbesc, vb. IV.
1. Intranz. A-și face drum, a străbate (anevoie), a trece peste piedici; a răzbate.
2. Intranz. A ajunge undeva înlăturând obstacolele. ♦ A izbuti, a reuși. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A se face auzit, a ajunge până la... ♦ (Despre mirosuri) A se răspândi.
3. Tranz. A învinge, a înfrânge, a răpune. ♦ ◊
Expr. A răzbi (pe cineva)
cu bătaia = a bate (pe cineva) foarte tare.
4. Tranz. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde, a birui, a copleși.
5. Tranz. și
intranz. A termina, a prididi, a isprăvi. – Din
sl. razbiti.