răzătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZĂTÚRĂ, răzături, s. f. 1. Faptul de a (se) rade; bărbierit.
2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ștersătură făcută cu guma pe hârtie.
3. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect. [
Var.:
răsătúră s. f.] –
Rade +
suf. -ătură.