ravac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAVÁC s. n. 1. Must care se scurge de la sine din strugurii puși în teasc (fără presare); vin superior obținut din acest must; vin limpede, separat de drojdie, prin trecerea lui dintr-un butoi în altul; vin rămas neînghețat dintr-un butoi expus la temperaturi joase. ♦ Vin obținut din diverse fructe de munte.
2. Miere curată care se scurge din fagurii expuși la soare. – Din
tc. ravak.ravac (Dicționaru limbii românești, 1939)ravác n., pl.
urĭ (turc.
ravak, mĭere scursă foarte pură). Mĭerea cea maĭ pură sursă la început din faguriĭ expușĭ la soare. Vinu care se scurge la început din struguriĭ pușĭ în teasc și nestorșĭ. – Și
răvac. V.
răvăcesc.ravac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ravác s. n.ravac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAVÁC s. n. 1. Must care se scurge de la sine din strugurii puși în teasc (fără presare); vin superior obținut din acest must; vin limpede, separat de drojdie, prin trecerea lui dintr-un butoi în altul; vin rămas neînghețat dintr-un butoi expus la temperaturi joase. ♦ Vin obținut din diverse fructe de munte.
2. Miere curată care se scurge din fagurii expuși la soare. — Din
tc. ravak.