răutate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂUTÁTE, (
2, 3)
răutăți, s. f. 1. Caracteristică a omului rău, înclinare spre a face rău altora. ◊
Loc. adv. Cu răutate = în mod răutăcios; cu ironie usturătoare, malițios.
2. (
Pop.; mai ales la
pl.) Slăbiciune, păcat, defect.
3. (
Concr.) Faptă rea.
4. Om rău. [
Pr.:
-ră-u-] –
Rău +
suf. -ătate..