răutăcios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂUTĂCIÓS, -OÁSĂ, răutăcioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Plin de răutate; care, fără să aibă un fond rău, este înclinat să jignească, să facă mici răutăți. ♦ (Despre atitudini, gesturi, cuvinte) Care supără; jignitor. ♦ Care exprimă răutate. [
Pr.:
ră-u-] –
Răutate +
suf. -ios.