râura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÂURÁ, pers. 3
râurează, vb. I.
1. Intranz. A curge ca un râu (
1). ♦
Fig. (Despre păr) A cădea în jos (pe spate); a undui.
2. Tranz. (Rar; despre râuri) A străbate un loc (alimentându-l cu apă).
3. Tranz. A împodobi o ie, o cămașă etc. cu râuri (
3). [
Pr.:
râ-u-. –
Var. (
înv.)
râurí vb. IV] – Din
râu.