ratinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RATINÁRE, ratinări, s. f. Operație de finisare prin care fibrele scămoșate de pe suprafața țesăturilor de lână se strâng și se răsucesc în noduri sau se ordonează în valuri. –
V. ratina.ratinare (Dicționar de neologisme, 1986)RATINÁRE s.f. Acțiunea de a ratina; buclare. [<
ratina].
ratinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ratináre s. f.,
g.-d. art. ratinắrii; pl. ratinắriratinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RATINÁRE, ratinări, s. f. Operație de finisare prin care fibrele scămoșate de pe suprafața țesăturilor de lână se strâng și se răsucesc în noduri sau se ordonează în valuri. —
V. ratina.