ratificare - explicat in DEX

ratificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RATIFICÁRE, ratificări, s. f. Acțiunea de a ratifica și rezultatul ei; ratificație. – V. ratifica.

ratificare (Dicționar de neologisme, 1986)
RATIFICÁRE s.f. Acțiunea de a ratifica și rezultatul ei; ratificație. ♦ Acțiune juridică prin care un stat își însușește prin intermediul organelor sale competente un tratat internațional. ◊ Instrument de ratificare = document în care se consemnează însușirea unui tratat internațional de către un stat. [< ratifica].

ratificare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RATIFICÁRE s. f. 1. (jur.) act prin care organul competent al unui stat declară că își însușește un tratat semnat de reprezentantul său cu un alt stat sau cu mai multe state. ♦ instrument de ~ = document în care se consemnează însușirea unui tratat internațional de către un stat. 2. aprobare a unui act săvârșit de un alt organ. (< ratifica)

ratificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ratificáre s. f., g.-d. art. ratificắrii; pl. ratificắri

ratificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RATIFICÁRE, ratificări, s. f. Acțiunea de a ratifica și rezultatul ei; ratificație. — V. ratifica.