ratifica - explicat in DEX

ratifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RATIFICÁ, ratífic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.

ratifica (Dicționar de neologisme, 1986)
RATIFICÁ vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui în formă autentică. [P.i. ratífic, 3,6 -că, it. ratificare, fr. ratifier].

ratifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RATIFICÁ vb. tr. a face o ratificare. (< fr. ratifier, lat. ratificare)

ratifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 ratífică

ratificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ratificà v. a confirma ceeace s’a făcut sau promis.

ratifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RATIFICÁ, ratific, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. — Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.